vineri, 24 septembrie 2010

Americanii si inghetata

Nu stiu despre voi, dar eu am observat ca la americani ( in filme bineinteles ), ori de cate ori cineva are o problema, de cate ori e trist sau deprimat, isi scoate din frigider galetusa de inghetata ( intotdeauna e la galetusa ) si mananca alaturi de mama sau de cea mai buna prietena, si dintr-o data toate problemele parca se rezolva. Vorbim aici de femei pentru ca pe barbati astia nu ii arata in filme mancand inghetata. Si cand te gandesti ca mie nici nu prea imi place inghetata. Dar parca as manca una azi :) de ciocolata cu bucatele de ciocolata in ea :))

Unde se incadreaza viata ta?

Intre mine si problemele mele, intre tine si ale tale. Cine e de vina? Cine a gresit? A gresit cineva ? Sau poate si gresit tu. Poate astepti prea mult de la viata, de la oameni, poate nu stii sa ceri, poate gresesti. Cine spune unde e greseala, cine a facut-o ? tu doar simti. Nedreptatea, durerea, necazul, fericirea. Dar cine ti le da ? Cine ti le ia ? Tot tu ? Sau nu ? De ce trebuie mereu sa te aperi singur? De ce nu sare nimeni pentru tine? De ce vezi doar cand sare pentru altul ? Poate a sarit pentru tine si nu ai vazut? De ce omul este intr-o continua autoaparare? Intr-o continua vanatoare? Cine a zis ca epoca de piatra a trecut? Unde e greseala. La asteptari? La cerere ? la ce oferi ? sau la ce ceri in schimb ? Poate nu e nici o greseala, te-ai gandit? Poate asa e viata. Poate e totul gresit, Poate e totul bun. Poate esti prea destept. Poate esti prea ... needucat Poate vrei prea mult ... Poate dai prea putin... Deci viata este pana la urma ........... comert ????????????? Cerere si oferta ?????????????????????????????????????

luni, 20 septembrie 2010

Viata la tara!!!

O cu totul alta lume se intinde dincolo de marginile Bucurestilor, dincolo de Valea Doftanei cunoscuta deja, mergem spre Slanic. Sate linistite, fara tipenie de om, doar cate un caine ratacit pe ici pe colo. Cu totul alta lume, cu totul alti oameni, aici viata are alta dimensiune, aici "buna ziua"este inca firesc si rostit cand treci pe strada fie de esti cunoscut sau nu, cu respect si interes ca la inceputul lumii. Nu stie nimeni drumul spre Slanic. Pentru ei viata incepe si se termina aici, in satul acesta linistit, cu meri inconvoiati de greutatea fructelor ce te imbie parca sa le gusti; cu case prapadite si scorojite de vreme, alaturi de vile noi, viu colorate cu arteziene si locuri de joaca special amenajate pentru cei mici. Mai stiti bacaniile, magazinele alimentare ? aici mai sunt, aproape la fel cum noi le-am lasat acum 20 ani. Ametesc, o fi de la serpentine, de la praful starnit de la locul lui de masina noastra, de senzatia de vechi si nou amestecat ... Pe marginea drumului, spre rau, lumea a iesit la gratar. Miroase a fum, a praf si a balega, a ....verde. Mai stiti mirosul padurii? Incerc sa il inspir cat mai mult, sa fac stocuri din el, sa il iau acasa, miros de aer curat, .. de viata frumoasa. Mai incolo, in alt sat, o babuta merge pe marginea drumului avand pe umar un bat de care stau agatate 2 galeti. Probabil vine de la copii, sau se duce spre ei, pentru ea e un drum firesc, nu cred ca a auzit vreodata de mercedes, sau BMW sau .... noi am obosi, dupa 10 minute. In alt sat, imbracati frumos - e duminica - oamenii au iesit la plimbare, fie la o ruda, fie la "privatizare", fie la o poveste in fata portii, respecta ziua de odihna scrisa demult in cartea vietii. E cu totul alta lume, pacat ca nu cred ca ei stiu frumusetea vietii simple pe care o duc. Eu una, ii invidiez si ma bucur .. ma bucur ca mai sunt oameni care traiesc asa.