Diferenta intre generatii

Nu credeam ca o sa ma apuce acest sindrom atat de repede dar se pare ca sunt precoce. Cand ma uit la tinerii de azi ............. ma lasa nervii. Impotriva principiilor mele am fost ieri la Mc. Am avut treaba prin oras, ne grabeam fff tare ( ca de obicei ) si am zis sa mancam ceva repede. La unirii, la mc, la coada in fata mea, erau niste copii care se pupau si nu cred ca aveau mai mult de 14-15 ani ( nu ma pricep deloc sa aproximez varstele dar erau socant de mici ), mai incolo putin, unii carora le ieseau suncile prin pantaloni vorbeau vulgar despre viata sexuala a nu stiu carei prietene, mai incolo, era o fata intr-o rochita cu bretele, "lunga" pana la fund, atat cat sa ii acopere chilotii ( asta daca avea ), dar cu cizme lungi de ce sa zic, tot mc-ul viua de o multime ( infinit mai mica decat altadata ) de copii care se purtau ca niste oameni mari. ''Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot'' Oare ce s-a intamplat cu vremurile cand aveam prieten in biletele ( mai sititi cand baietii cereau prietenia unei fete ? in mod normal se schimbau discutii intregi in biletele pe care le ducea colega sau colegul, dupa caz ), si cand treceam unii pe langa altii pe hol ne inroseam si nu indrazneam sa ne vorbim. Ma intreb daca ei, copii de azi, s-au emotionat citind ceva de Creanga su de Eminescu, sau daca au ras citind Caragiale, daca au incercat sa invete Luceafarul tot, doar asa de ambitie, daca stiu Enigma Otiliei, daca au stat noptile invatand pentru teze sau daca au scris vre-o poezie. Daca s-au ridicat in fata clasei si au povestit lectia pe larg cu comentariile de rigoare cerute de doamna profesoara si s-au asezat apoi emotionati la loc in banca, asteptand plini de emotie nota, daca, daca, daca. Ma intreb daca copii nostrii vor cunoaste macar un pic din fericirea copilareasca de care noi am avut parte.

Voi stiti cine sunteti?

In fiecare zi vorbim cu noi insine, noi si gandurile noastre. In fiecare minut ne consultam, ce sa facem azi, ce avem maine de facut, cum ramane cu sedinta de marti sau cu intalnirea de vineri, gandurile noastre o iau adesea inainte si visam si ne imaginam cum ar fi daca ... si cel mai adesea uitam sa ne cunoastem pe noi insine. Cine sunteti voi ? Ce preferinte aveti, ce dorinte, ce va defineste, ce va place sa mancati la micul dejun, cum sunteti azi fata de ieri si care dintre vise vi le-ati indeplinit, cum stati la raportul fata de propria persoana. Daca astazi ati fi chemat in sedinta de propria persoana, ce ati avea de spus? Eu .... am inceput zilele acestea sa imi dau seama cine sunt: *Sunt o persoana ff complicata care incepe n mii de proiecte si se lasa pe sine pentru a le rezolva, aproape de perfectiune. * Sunt o fata care mai deunazi mergeam prin parc repetand ultima poezie necitita pentru Bac, * sunt o persoana care s-a hotarat in ultimul moment la ce facultate sa dea si a staruit in nesabuinta ei trei ani pana a intrat, * sunt o persoana careia i s-a pus pata ca ii place turismul si si-a petrecut multi ani ingropata in dosare de plecari si cozi de turisti, si nu era nimic mai frumos decat sentimentul de reusita cand faceai rost de ultimele camere de 1 Mai pentru turistii tai, sau cand te certai cu receptia la nu stiu ce hotel pe litoral ca a indraznit sa dea turistului camera mica in loc de camera mare pe care o rezervasei, sau cand fugeam la nu stiu ce vila de pe valea prahovei in ajun de revelion ca nu dadusera aia drumul la caldura, ca se stricase nu stiu ce lucru care se repara miraculos cand ajungeam acolo; nu era nimic mai frumos decat turistii de la sindicate care veneau si iti aduceau tigari kent din alea vechi lungi si o ciocolata si o punga de cafea bagate, frumos intr-o punga neagra de obicei de plasitc si strecurate in fuga cand plecau, ca sa nu mai ai cum sa refuzi, sau soferu domnului nu stiu care, multumit tare de unde fusese', venea grabit cu un imens buchet de trandafiri, nimic mai frumos decat targurile care se suprapuneau peste sesiunile mele de examene si fugeam de la birou, acasa si de acolo la scoala si de la scoala la romexpo si apoi la birou, si totul incepe si se termina la birou ... * sunt o persoana care a obosit de toata aceasta agitatie asa de tare incat nici nu imi mai vine sa raspund la telefon * sunt o persoana care insa nu ar putea trai fara agitatie * imi place milka cu lapte, coca cola, nu ma pot trezi daca nu am cafeaua de dimineata; * de cateva ori m-am uitat la mine, in vitrinele mari de la magazine sau banci amuzata, imaginandu-mi cum zic functionarele : " ia uite-o si pe aia cum se holbeaza in geam ", nu stiu ce sa zic, parca nu ma regasesc in persoana din vitrina. * m-am ingrasat * sunt ff irascibila * nu imi mai place nimic * am pretentii f mari de la oameni * ma scot din sarite majoritatea intamplarilor zilnice Si mi-am dat seama de ce : sunt prea perfectionista, prea trebe totul sa fie imaculat, prea trebe a fie totul la locul lui, dar ce sa zic, nu ma pot schimba si parca totusi oamenii nu mai sunt cum erau acum cativa ani. Parca a cazut un val de ceata peste ei si i-a transformat in....... ciudatei, sau poate a cazut peste mine si . sunt eu o ciudatica ... * Sunt o persoana f sociabila uneori si extrem de introvertita, alte ori, * Am avut toata viata parul lung cu 2 exceptii * Nu imi place sa ma uit la stiri, ma uit in schimb la filme cat cuprinde * Stau ca toata lumea pe facebook ;)), pe mess sunt de cand s-a inventat cred :)) * Imi place la nebunie sa merg la cumparaturi, cred ca daca as putea face asta, as face-o 99.9 % din timpul meu pretios * Mi-am deschis propriul meu magazinas on line si pun in el toate resursele personalitatii mele, si ele renasc in fiecare zi si se concentreaza si se aduna in acest mic univers al meu, etc Ce spun toate astea despre mine ? Nu stiu, ma mai gandesc, dar cate ceva am aflat, o sa mai descopar ceva despre mine si maine. Voi??? Ce faceti??? Cine sunteti? Sunteti astazi cei / cele care doreati ieri sa fiti ?