Pocket full of sunshine - Natasha Bedingfield

Un prieten a gasit cantecul meu. Mie mi se pare ff tare si mi se potriveste ca o manusa: http://www.tare.ro/davetheknave/235618-natasha-bedingfield-pocket-full-of-sunshine Mersic

All we are is dust in the wind

Ajungi, .. la un punct .. in viata ... unde iti dai seama ... mai devreme sau mai tarziu.. ca tot ceea ce suntem . ca oameni , ca viata, ca lupta, nu reprezinta nimic .... decat praf in vant .. si daca ar fi asa ... ar fi frumos

Deci ... suntem .............. nimic

Ne nastem, zambim, chemam si .. iubirea vine .. si vine si .. vine .. si gata ..........

Peste ani si ani ...............................................................

ramanem singuri

CHIAR DACA NU VREM, chiar daca prietena mea o sa nteleaga acum cat de mult tin la ea .... cat de mult o iubesc dar cat de putin o pot ajuta

de ce?

Pentru ca eu ... eu nu mai sunt ... am pierit demult .. si zac aici .. si nimanui nu ii pasa suficient incat sa ma readuca la viata si ce sa vezi .... nici mie ... pentru ca am incercat si .... nu am putut si ......... peste zile din viata mea.. s-a asternut praful

Adevarul

A fot intotdeauna greu de suportat. De-a lungul timpurilor, mereu, viata si totul a fost pus in primejdie din cauza minciunii - adevarului. De ce spun, minciuna- adevar?. Pentru ca totul se leaga precum ura si iubire, e un tot unitar.

De ce omul beat e mai curajos decat ceilalti? Cred eu, pentru ca atunci si doar atunci, doar el e constient de propria lui valoare. Doar el stie cat a muncit, cat nu a mancat, cat a inghetat de frig si cat i-a fost foame mancand totusi doar niste covrigi sau doar un covrig, sau o lipie facuta acasa, pe soba .. pentru ce ? Pentru un viitor ... ALTFEL ... si totusi nu poate, decat sa dea copiilor lui ... o lipie. sau poate un covrig .. si atunci sa nu iasa ???? generatia ambitioasa din care sa facem o fabrica de covrigi ????????

Ba da .. de data asta ... generatia asta ...noi nu mai vindem covrigi .. noi facem covrigi .... te bagi sa facem o brutarie ?

Sf Gheorghe - sau capatul tramvaiului 21, 16 ..

Pe vremuri, cand eram eu mica, mama cand lua "leafa", ma lua de manuta si ma ducea pe Lipscani.

Ba sa imi ia o rochita noua, ba sandalute, ba pantofiori si ne plimbam din D-na Ghica cu batranul 21, ajungeam pana la capat la Sf. Gheorghe si apoi pe jos lipa, lipa, pe strazile din Lipscani. Nu o sa uit niciodata magazinele de atunci: Unirea, Cocor, Bucuresti, mai era unul chiar cum intri pe strada, vis-a-vis de magazinul Bucuresti - nu mai stiu cum se numea; mai era unul parca, dar nu mai stiu, in capat spre unde este acum BCR, apoi VICTORIEI, dar repet, cum erau atunci, nu o sa le uit niciodata mirosul si scarile alea mari patrate...

Ce nu o sa mai uit? Tarabele puse direct in strada cu fel de fel de rochite, fustite, stofe peste stofe, rulouri de stofe, ma asteptam sa iasa din ele marmelada ca aratau ca niste clatite imense. Mai erau cei care vindeau gogosi, covrigi, pateuri ...

Si cele mai dragute si cele mai tari erau atelierele, nu stiu daca va mai amintiti. Cand intram intr- camaruta din aia ingusta si lunga in care un om in halat albastru, la un aparat innegrit de vreme, facea chei si intotdeuna era o doamna careia ii povestea cate ceva sau ii cerea cate ceva si ... batea la metalul ala si ieseau din mainile lui chei, mari, mici, mijlocii cu mirosul specific de atelier in care se faceau chei.

Mai erau cizmarii, cu atatea modele de cizme ce eu nu mai vedeam nicaieri, cu mirosul acela specific de piele si de prelandez;

Apoi palarierii cu atelierele micute de croitorie si ... atata frumusete

Si cate si mai cate .. De ce mi-am amintit? Mama a fost zilele trecute cu o vecina intamplator pe acolo si a venit acasa si mi-a spus ca a vrut sa intre pe Lipscani "dar nu mai era nimic" ..

Sa nu te doara sufletul ??? Ba da

Si ca sa termin, dupa ce imi cumpara mama rochitele si pantofii si mancam la o masa rotunda covrigii, bineinteles si placinta pe care intotdeauna le luam cand ma ducea pe Lipscani asezonate cu binecunoscuta citronada .. porneam amandoua cu bratele incarcate spre 21, intram in pasaj si iesem in fata bisericii de la Sf Gheorghe in statia de tramvai, unde de fiecare data era plin de tramvaie si cum ieseam din pasaj, un tramvai se urnea greoi de la locul lui intr-o noua cursa, sa ne duca acasa si zambeam strangand la piept cutia cu noii pantofiori, urcam fericita in batranul 21 si de abia asteptam sa ajung acasa sa ii arat lu' mamaie si lui tanti Sica si lui tanti Lenuta si ... tot cartierul care era pe strada cand ajungeam noi acasa.

Acum, majoritatea nu mai sunt, si cartierul meu nu mai e ce-a fost odinioara si nici macar batranul Lipscani .. dar eu tot mai am zambetul si sentimentul acela de fericire ori de cate ori ma duc in statie la 21, la capat la Sf Gheorghe.

Ne mutam

Eu sunt o persoana care accepta imens de greu schimbarea. Ca sa va dau un exemplu: merg cu un troleu spre munca timp de 10 ani da? aceeasi linie, acelasi drum. Imi gasesc alt job.. trebuie sa iau alt troleu .... ingrozitor .. au trecut cam 3 ani cred si inca nu m-am obisnuit ( intre timp am mai schimbat un job ). Sunt o persoana si ff comoda, daca mi-ai da o masina cu sofer care sa ma duca si sa ma aduca de cate ori si de unde am nevoie, si un laptop ( conectat la internet non stop evident ), si un buton pe care sa apas din cand in cand si sa iasa: cafea, cola, guma, cate o ciocolata cu lapte sau cine stie ce minune din asta, cred ca as da cel mai mare randament si creativitatea mea ar functiona la maxim si ar atinge cote nebanuite. Acum de la sediul firmei in care lucrez, ne mutam in alt sediu, intr-o zona a Bucurestiului in care eu nu prea am fost decat in treacat, probabil de vre-o 5 ori in viata pana acum. Va imaginati ??? E de neimaginat. Cam la nu stiu cate trolee de schimbat, gume de mestecat si cafele de baut… etc etc etc Dar, intr-un fel de abia astept. Inseamna ca voi vedea locuri noi, oameni noi, voi avea mai multe poze sa va arat si cine stie cate sa va povestesc. Probabil o sa merg si cu metroul ( nu suport metroul, efectiv ) si cine stie cate o sa am sa va spun de pe acolo, O sa am mai mult ocazia sa merg pe jos ( sper ca o sa am chef ) si sa vad orasul, sa vad ce mai face, cum se mai simte si ce a mai facut in ultimii ani de cand nu ne-am mai vazut ( cu partea aia a orasului evident ), vor fi noi terase la care sa mergem ( gasca stie de ce ), noi oportunitati. Poate o sa ma mai duc si pe la statia mea de la Sf Gheorghe - stiti ? Eeee o sa scriu un alt articol despre asta. Dragilor, sper sa imi tineti pumnii si sa imi urati multa bafta si mai ales multa rabdare la noul nostru sediu si … o sa va tin la curent

Viata este intr-o continua miscare ...

Astazi m-am speriat din nou. Am constientizat inca o data cat de repede trece timpul si cat de mult as vrea sa nu se intample asa, ci sa "am timp" sa vad schimbarile vietii din jurul meu. Cand eram mica mi-am zis ca eu cand o sa fiu mare nu o sa uit niciodata sa scriu o poezie, sa cant un cantec, sa ma uit in jur. Ca o sa am mereu timp sa fac o plimbare in parc, sa admir trandafirii, sa simt aerul minunat de dimineata de langa lacul meu drag, sa imi vad vecinii, etc

In emisiunea lui Andi Moisescu s-a spus astazi o chestie ( avea un reportaj despre Costinesti ), acum cativa ani, nu mergeau la Costinesti decat tinerii, de aceea i se spune statiune de tineret. Cei peste 31 de ani nu aveau voie sa se cazeze acolo.

WHAAAT ???? Doamne, acum cativa ani, la vara, nu m-ar mai fi lasat sa ma duc la Costinesti. Era sa ma pufneasca plansul, cand dragul meu iubit mi-a amintit ca nu m-am dus niciodata la Costinesti pentru ca nu imi place, deci hey .. vezi partea buna a lucrurilor. Mereu incerc asta da, in sfarsit, am trecut prin pasajul Unirii vineri seara, cred. L-ati vazut ? Mie mi se pare f frumos. Ideea este ca, nu stiu, cu timpul, cu varsta, ti se schimba totul: gusturile, dorintele, visurile, stilul si incepi sa uiti, si cu fiecare varsta treci printr-o etapa, mereu noua, a vietii. Ar fi frumos sa o constientizam de fiecare data sa o "vedem" sa vedem schimbarile care au loc in noi, in fiecare zi, si in jurul nostru, in vietile noastre, ale prietenilor etc Mereu ziceam de mama ca nu a stiut decat servici - casa, servici - casa, casa - servici si ... gata .. trece timpul si acum facem si noi la fel ... mai mult sau mai putin ...