Sunt suma alegerilor pe care le-am facut sau .. La somaj

Asa zice un prieten de al meu: sunt suma alegerilor pe care le-am facut. Toate alegerile din viata m-au adus in punctul in care sunt acum, au facut din mine persoana care sunt acum, imprejurarile, joburile, prietenii toti, m-au adus sa fiu cea care sunt azi. De ce m-am gandit la asta ? Pai acum 13 ani, in 1997 mai precis, eram tot la biroul de somaj. Atunci terminasem liceul si primul pas a fost sa intru in somaj. Acum sunt din nou la somaj doar ca intre timp am muncit 13 ani ( nu toti cu carte de munca pentru ca traim in Romania ), am facut o facultate, am facut un master si ... 31 de ani. Sa fie ca un ciclu ? cum sunt exploziile solare o data la 11 ani, asa ma duc eu la somaj in anumite etape ale vietii si acum s-a mai terminat una? Sa mai enumar ineptiile de care te lovesti in Romania cand trebuie sa ai de-a face cu institutiile statului ? Nu stiu daca are rost, situatia ma infurie, ma ingrozeste si imi da peste cap toate principiile de viata. Stiti care e singurul lucru care in 13 ani nu s-a schimbat? Felul in care te lovesti de institutiile astea, felul in care trebuie sa alergi dupa acte, felul in care stai la coada, felul in care esti tratat. E groaznic, e josnic si deplorabil si absolut jignitor, ca dupa ce am stat atatia ani in scoala sa ies si sa trebuiasca sa ma lovesc de asa ceva. Nu ar trebui nimeni, indiferent cate clase are, sa treaca prin asa ceva. Mai bine nu faceam atata scoala, pt. ca acum sunt condamnata sa inteleg atatea si sa mi se para firesti si normale atatea lucruri care la noi in tara nu sunt. Fiecare dintre alegerile facute au parut la momentul respectiv, alegerea cea mai buna. Acum insa, ma intreb daca una dintre ele ........... ajungea, sa aleg o singura strada gresita cred si acea strada m-a adus aici, din nou la biroul de somaj al sectorului 2, care nu stiu daca mai are sens sa amintesc ca nu e in sectorul 2 ci e pe undeva pe trafic greu................. bum bum ... cést la vie Va pupic

Somaj

Am fost astazi la administratia financiara sa iau adeverinta de venit pentru somaj. Termeni de abordare gresiti din start pentru ca nu te duci acolo, spui numele, te cauta cineva in calculator si iti printeaza adeverinta ( asa cum credeam eu ), nuuuu Doamne fereste. Ca sa iei aceasta adeverinta trebuie sa DEPUI ALTE ACTE. In afara de faptul ca nu am stiut la care din cele j - de mii de administratii ale sect 2, sa ma duc, nu am stiut nici ca trebe depuse acte, credeam ca iau adeverinta azi. Hahaha, ce om sunt. Ma duc la administratia de la gara de est, unde caut biroul de informatii ceva timp, cum nu il vad ( poate pentru ca am ochelarii cam vechi ) ma duc la o casierita si o intreb daca stie cumva de unde sa iau si eu adeverinta de venit. Se uita aia la mine oripilata de zici ca eram goala in fata ei cerand o ciocolata si ma intreaba daca am fost la biroul de informatii.:)) I-am zis ca as fi fost daca as fi stiut unde e si imi explica ea ca e pe hol mai in stanga ( un birou de informatii din cate stiu, trebe sa fie primul sau cel putin cel mai vizibil, nu sa ma duc la una sa imi spuna unde e biroul de informatii dar iarasi ... nu stiu daca pretentiile mele sunt adecvate ). Asa, f amabile doamnele de acolo imi spun ca trebuie sa merg ( bineinteles ), la o alta administratie financiara, cea de la Iancului. Cum cat de cat pt acest prim esec ma pregatisem psihic, o iau catinel spre Iancului sa iau ( asa cum inca credeam ) adeverinta. Ajung la Administratia din Iancului, acolo iar e o nebuloasa pentru mine unde e biroul de informatii. Noroc ca scria peste tot ACTE NECESARE PENTRU ADEVERINTA DE VENIT. DURATA DE ELIBERARE 45 ZILE Va imaginati soc, eu sunt si putin nebuna recunosc, da am ramas trasnita in usa cand am aflat ca trebe sa depun niste acte ca sa iau adeverinta aia si mai ales ca dureaza 45 zile. Ma duc la biroul de informatii , adica la nenea bodyguard-ul care saracu probabil vazandu-ma asa consternata, chiar i se facuse f mila de mine si era f amabil, si imi spune ca da, aia era adeverinta de venit care imi trebuie la somaj. si ca nu dureaza chiar 45 zile, hai poate o saptamana. Il intreb si unde e posta si xeroxul ( ca inevitabil, imi trebuiau si niste timbre - nu am sa inteleg niciodata de ce admin financiare nu au un ghiseu in interior sa vanda timbre si un xerox care ar trebui sa fie gratis ), si imi spune f dragut ca xeroxul ( in acel mom mi-ar fi placut sa fiu proprietar de xerox langa o admin financiara ) e cum ies in stanga si ca posta e un pic mai incolo, dar e posibil sa nu aiba timbre. Simtindu-i mila din ochi si ca eram in somaj si ca probabil 200 % nu o sa gasesc timbre, ii multumesc omului si ies. Ma duc la posta. *Buna ziua, aveti timbre de 2 lei? Tanti se uita cu mila la mine ( stia ca e pt cei in somaj ) si zice * domnisoara imi pare rau nu avem, dar daca veniti pe la 13.30 ( era 11.00 ) poate au colegii din schimbul doi. ....................??????????????????????............................... Ma scutur un pic fara sa vreau si intreb cum adica, doamna de la schimbul doi le are la dansa in geanta sau ... nu inteleg tanti insa zambeste inca o data intelegator si ridica din umeri. Nu are si asta e, poate totusi la colegii din schimbul doi O intreb unde e alta posta, ma duc la aia de la Dimitrov, stau la coada pana ma hotarasc sa intreb daca are timbre sa nu stau degeaba, aiai zice ca nu are ... ma lasa nervii, ma intreaba pt ce si zic ca pt adev de venit la admin financiara, isi da si asta seama ca e pt somaj i se face si ei mila si zice ca are timbre de 50 bani daca vreau, eu ii zic ca nu stiu daca vreau si ea zice ca poate sa imi dea de 50 bani ca sa faca cei 2 lei. Ma intreb in gand daca doamna de la Iancului o fi avut timbre de 50 bani si ma bate gandul sa ma duc sa o intreb ( nu m-am dus, va dati seama ). Cei de la coada ma lasa pe mine sa iau timbre pentru ca ei asteptau ceva care se face la calculator si calculatorul nu mergea ( nu mai comentez ), iau timbrele de 50 bani cate sa faca cei 2 lei, plec la Iancului, ma duc la xerox, din fericire ei aveau formularul care imi trebuia si am facut si copie dupa buletin, uimitor ma asteptam sa fie scump ( ca in alte parti este ) dar a fost chiar pomana ( 40 bani si formularul si copia mea de CI), am completat formularul, m-am asezat la coada, bodyguard-ul a zambit ingaduitor ( isi daduse seama ca m-am plimbat dupa timbre ca mi-a luat o ora sa le cumpar in loc de 10 min ). Am asteptat, mi-a dat bon de ordine si ma pot duce peste 5 zile lucratoare sa iau adeverinta pe care cu un singur click intr-un program normal pentru secolul in care ne aflam ar fi trebuit sa o iau azi sau nici macar nu ar fi trebuit sa ma deplasez ci sa o iau de undeva de pe net. Pentru cei care nu stiu actele necesare eliberarii adeverintei de venit pentru somaj, acestea sunt: * Formular de la xerox pentru eliberarea adeverintei de venit ( pe care il completezi ulterior cu datele tale ) * copie dupa buletin / carte de identitate * timbru de 2 lei de la posta, cate unul pentru fiecare an pentru care vrei adeverinta ( pt somaj mi-a trebuit pt un an, si anume 2010 nu 2009 cum stiam inainte ) Si se elibereaza adeverinta aceasta dupa 5 zile lucratoare ( asa mi-a zis mie, de ce scria 45 nu stiu, si-au luat avans 40 zile ... cool nu ? ) Da, dar am observat cata simpatie si solidaritate poti sa starnesti cand spui ca esti in somaj. Ma simteam ca femeile alea stigmatizate din vechime (asa ajungi sa intelegi anumite chestii), am iesit din administratia financiara si daca se uita cineva cu bunatate la mine ma speriam, ma gandeam ca poate se vede ...:)) Sper ca pana ajung la somaj (care am auzit ca e pe undeva pe la trafic greu, desi eu stau in sect 2, ma rog trebe cautat) sa nu expire adeverinta de la medic, cea care spune sa sunt sanatoasa la cap ( sau apta de munca ). Va pup

Carpe diem ?

Usor de zis greu de facut. Eu de exemplu, sunt ( sau asa credeam ) o persoana optimista si vesela si cand cad, cad de sus si ma lovesc ff tare. Nu cad des. da si cand se intampla ... Tot ce stiu e ca cel mai frumos si mai bine e atunci cand zambesti, sau cand razi din tot sufletul. Carpe diem sau nu, cel mai bine in viata este sa fii multumit de tine insuti si doar tu ca persoana poti face asta, deci ... Cred ca de acum incolo o sa caut din nou in viata doar zambetul .... Cautati-l si voi pe al vostru, de abia asteapta sa va vada!

V-a provocat vreodata viata ?

V-a provocat vreodata viata ? Ma refer la o provocare imensa, nu cele de zi cu zi, ci la acea ultima si maxima provocare: sa infrunti moartea, sub orice forma Sa te intrebi daca ziua de maine va mai fi pentru tine la fel, Sa te intrebi daca cuvintele pe care le vei rosti vor mai avea vreodata acelasi sens Sa te gandesti daca gestul pe care il vei face orice gest si miscare a ta, va mai fi interpretata vreodata la fel Daca ziua de maine .... ce va fi maine ? Sa te uiti la medic si sa stii ca restul vietii tale depinde de ce va rosti in urmatoarele cateva secunde si secundele trec. Sa te intrebi daca vantul o sa mai adie la fel si maine si daca ploaia va fi la fel, daca se va schimba ceva sau lumea va merge inainte. Daca buna, va mai fi buna si daca la revedere va fi ultimul, daca , daca , daca Daca o sa vezi finalul la "tanar si nelinistit "' Daca ai ceva ramas neterminat Daca o sa apuci sa mergi pana la nu stiu ce loc vroiai sa vezi Daca o sa apuci sa te vezi cu nu stiu cine vine peste cateva luni Ce se va intampla cu iubirea ta, cu familia ta Cat timp va trece pana prieteni tai te vor uita Totul capata alta dimensiune, ajungi sa te gandesti la cel mai banal lucru ca fiind atat de important ( si este ). Cata ardoare poate exista si cata dorinta sa poti mangaia la fel pe pisic si maine Cata groaza si cata schimbare Ce urat si ce greu !!! Cum o iei de la capat dupa asta? Vei mai fi vreodata la fel? Care e ideea?

Diferenta intre generatii

Nu credeam ca o sa ma apuce acest sindrom atat de repede dar se pare ca sunt precoce. Cand ma uit la tinerii de azi ............. ma lasa nervii. Impotriva principiilor mele am fost ieri la Mc. Am avut treaba prin oras, ne grabeam fff tare ( ca de obicei ) si am zis sa mancam ceva repede. La unirii, la mc, la coada in fata mea, erau niste copii care se pupau si nu cred ca aveau mai mult de 14-15 ani ( nu ma pricep deloc sa aproximez varstele dar erau socant de mici ), mai incolo putin, unii carora le ieseau suncile prin pantaloni vorbeau vulgar despre viata sexuala a nu stiu carei prietene, mai incolo, era o fata intr-o rochita cu bretele, "lunga" pana la fund, atat cat sa ii acopere chilotii ( asta daca avea ), dar cu cizme lungi de ce sa zic, tot mc-ul viua de o multime ( infinit mai mica decat altadata ) de copii care se purtau ca niste oameni mari. ''Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot'' Oare ce s-a intamplat cu vremurile cand aveam prieten in biletele ( mai sititi cand baietii cereau prietenia unei fete ? in mod normal se schimbau discutii intregi in biletele pe care le ducea colega sau colegul, dupa caz ), si cand treceam unii pe langa altii pe hol ne inroseam si nu indrazneam sa ne vorbim. Ma intreb daca ei, copii de azi, s-au emotionat citind ceva de Creanga su de Eminescu, sau daca au ras citind Caragiale, daca au incercat sa invete Luceafarul tot, doar asa de ambitie, daca stiu Enigma Otiliei, daca au stat noptile invatand pentru teze sau daca au scris vre-o poezie. Daca s-au ridicat in fata clasei si au povestit lectia pe larg cu comentariile de rigoare cerute de doamna profesoara si s-au asezat apoi emotionati la loc in banca, asteptand plini de emotie nota, daca, daca, daca. Ma intreb daca copii nostrii vor cunoaste macar un pic din fericirea copilareasca de care noi am avut parte.

Voi stiti cine sunteti?

In fiecare zi vorbim cu noi insine, noi si gandurile noastre. In fiecare minut ne consultam, ce sa facem azi, ce avem maine de facut, cum ramane cu sedinta de marti sau cu intalnirea de vineri, gandurile noastre o iau adesea inainte si visam si ne imaginam cum ar fi daca ... si cel mai adesea uitam sa ne cunoastem pe noi insine. Cine sunteti voi ? Ce preferinte aveti, ce dorinte, ce va defineste, ce va place sa mancati la micul dejun, cum sunteti azi fata de ieri si care dintre vise vi le-ati indeplinit, cum stati la raportul fata de propria persoana. Daca astazi ati fi chemat in sedinta de propria persoana, ce ati avea de spus? Eu .... am inceput zilele acestea sa imi dau seama cine sunt: *Sunt o persoana ff complicata care incepe n mii de proiecte si se lasa pe sine pentru a le rezolva, aproape de perfectiune. * Sunt o fata care mai deunazi mergeam prin parc repetand ultima poezie necitita pentru Bac, * sunt o persoana care s-a hotarat in ultimul moment la ce facultate sa dea si a staruit in nesabuinta ei trei ani pana a intrat, * sunt o persoana careia i s-a pus pata ca ii place turismul si si-a petrecut multi ani ingropata in dosare de plecari si cozi de turisti, si nu era nimic mai frumos decat sentimentul de reusita cand faceai rost de ultimele camere de 1 Mai pentru turistii tai, sau cand te certai cu receptia la nu stiu ce hotel pe litoral ca a indraznit sa dea turistului camera mica in loc de camera mare pe care o rezervasei, sau cand fugeam la nu stiu ce vila de pe valea prahovei in ajun de revelion ca nu dadusera aia drumul la caldura, ca se stricase nu stiu ce lucru care se repara miraculos cand ajungeam acolo; nu era nimic mai frumos decat turistii de la sindicate care veneau si iti aduceau tigari kent din alea vechi lungi si o ciocolata si o punga de cafea bagate, frumos intr-o punga neagra de obicei de plasitc si strecurate in fuga cand plecau, ca sa nu mai ai cum sa refuzi, sau soferu domnului nu stiu care, multumit tare de unde fusese', venea grabit cu un imens buchet de trandafiri, nimic mai frumos decat targurile care se suprapuneau peste sesiunile mele de examene si fugeam de la birou, acasa si de acolo la scoala si de la scoala la romexpo si apoi la birou, si totul incepe si se termina la birou ... * sunt o persoana care a obosit de toata aceasta agitatie asa de tare incat nici nu imi mai vine sa raspund la telefon * sunt o persoana care insa nu ar putea trai fara agitatie * imi place milka cu lapte, coca cola, nu ma pot trezi daca nu am cafeaua de dimineata; * de cateva ori m-am uitat la mine, in vitrinele mari de la magazine sau banci amuzata, imaginandu-mi cum zic functionarele : " ia uite-o si pe aia cum se holbeaza in geam ", nu stiu ce sa zic, parca nu ma regasesc in persoana din vitrina. * m-am ingrasat * sunt ff irascibila * nu imi mai place nimic * am pretentii f mari de la oameni * ma scot din sarite majoritatea intamplarilor zilnice Si mi-am dat seama de ce : sunt prea perfectionista, prea trebe totul sa fie imaculat, prea trebe a fie totul la locul lui, dar ce sa zic, nu ma pot schimba si parca totusi oamenii nu mai sunt cum erau acum cativa ani. Parca a cazut un val de ceata peste ei si i-a transformat in....... ciudatei, sau poate a cazut peste mine si . sunt eu o ciudatica ... * Sunt o persoana f sociabila uneori si extrem de introvertita, alte ori, * Am avut toata viata parul lung cu 2 exceptii * Nu imi place sa ma uit la stiri, ma uit in schimb la filme cat cuprinde * Stau ca toata lumea pe facebook ;)), pe mess sunt de cand s-a inventat cred :)) * Imi place la nebunie sa merg la cumparaturi, cred ca daca as putea face asta, as face-o 99.9 % din timpul meu pretios * Mi-am deschis propriul meu magazinas on line si pun in el toate resursele personalitatii mele, si ele renasc in fiecare zi si se concentreaza si se aduna in acest mic univers al meu, etc Ce spun toate astea despre mine ? Nu stiu, ma mai gandesc, dar cate ceva am aflat, o sa mai descopar ceva despre mine si maine. Voi??? Ce faceti??? Cine sunteti? Sunteti astazi cei / cele care doreati ieri sa fiti ?