Va place pagina noastra de Baby Fashion?

Va rugam sa ne dati un like la: https://www.facebook.com/BabyFashion.ro

Va multumim.

Va place pagina noastra de advertise?

Va rugam sa ne dati un like pe

https://www.facebook.com/pages/Nine-To-Six-Advertising/141210702603588

Va multumim

Copii pe facebook

Ma scuzati dar sunt de-a dreptul revoltata. Nu inteleg cum de sunt atatia copii pe facebook. Si cand spun copii, nu ma refer neaparat la cei de 16,17 ani ( care oricum nu ar avea ce sa caute ) ci la cei din clasa I. Da au cont pe facebook. Si stiti ceva? Am inteles ca 90% din copii au facebook.

Ce e mai nasol si revoltator nu e ca ei isi fac cont, ci ca parintii ii lasa.

"toti colegii lui au si nu intelege de ce el nu poate" pai normal, pentru ca parintii sunt 99% iresponsabili, parerea mea. Nu sunt parinte e adevarat, dar daca as fi parinte si copilul meu care e clasa I ar avea cont pe facebook, as merge la scoala si as convoca o sedinta cu parintii, cu diriginta, cu directorul/directoarea scolii si as gasi o solutie.

E nefiresc si total aiurea si stiti de ce? Poate la noi in tara nu e asa ca afara ( poate e mai bine, poate e mai rau) dar acesti copii, peste 15-20 ani vor avea si ei copii si nu stim daca mediul social va fi la fel de "amabil si dragut" si atunci vor considera ca ei au stat pe facebook, copii lor de ce sa nu stea. Si vor sta si vor cadea si ei ca si cei de acum, prada tuturor lucrurilor negative existente.

" draga,sunt si alte timpuri,copiii nu mai au copilarie,toti numai calculatoare si alte prostii" = este adevarat, dar sunt atatea feluri in care calculatorul poate fi folosit incat nu inteleg de ce trebuie ca si copil sa stai pe retelele de socializare.

Niciodata nu voi putea fi de acord cu asa ceva.

Nu stiu cum puteti voi

Nasi din nou - 10 Iunie 2012

Dragii nostrii,

Va anuntam cu mare placere ca anul acesta vom fi din nou nasi. Nasi de cununie. Finii nostrii sunt Georgiana si Stefan Dogaru.

Georgiana este prietena mea din copilarie. Daca as fi scris o carte cu amintiri din copilarie, toate ar fi fost cu ea alaturi, asa ca, am acceptat cu cea mai mare bucurie sa le fim nasi.

10 iunie 2012

O sa postez in curand traditii si obiceiuri si din astea de nasit la nunti, botezuri, cum e cu logodna, etc

Va pup

Cum mi-a schimbat mie viata revolutia din ''89

Pai sa vedem, aveam 11 ani, crescusem cu:

tv de 2 ore/ zi in cursul saptamanii

cu teatrul radiofonic pe care il ascultam cu sete de fiecare data

cu nerabdarea de a vedea desenele animate

(prindeam rusii, dar nu ma uitam ca nu mi-a placut pagadi ala mai niciodata )

am crescut citind alba ca zapada, scufita rosie, harap-alb, cenusareasa, apoi Ciresarii si Jules Verne si cate si mai cate,

Am crescut increzatoare si plina de vise si de abia asteptand minunata viata ce se intrezarea

Am crescut la coada

Da, poti sa spui ca am crescut asteptand. Ce ne mai distram noi copii, asteptand sa vina la alimentara din cartier ( sau la cele din d-na Ghica ), pui - Fratii Petreus :)), portocalele si pepsi. Nimic cred ca nu se mai compara cu bucuria cu care umpleam ladita de sticle de pepsi cu sticlutele ale mici, goale si cu cata frenezie alergam, aproape sa le scapam, la bacanie sa o schimbam cu una plina. Cum mai stateam noi la coada la pui, ce ne mai distram :))

Am crescut prin copacii din parc si din curtea Manastirii Plumbuita, mancand cu mare pofta caise si corcoduse verzi, rupand salcii sa le punem la poarta de Florii. Nu o sa uit niciodata cum mirosea in cartier a florio si a dulceata de trandafiri.

Ce imi placea, cand de sarbatori se adunau rudele si vecinii si gateau si nu mai stiai ce sa mai faci inainte: sa alerg la Tanti Sica sa imi dea sorici, sa ma duc la nasica sus pe deal sa imi dea un sirop, sau la tanti Mariana care facea cozonac sau sa stau acasa unde parca se adunau toate mirosurile din lume: friptura, ciocolata de casa, sarmale, caltabosi, tuica fiarta, carnati etc etc etc

Ce haios era ca nu intelegeam de ce spunea lumea in soapta bancuri cu Ceausescu.

Nasica mea a crescut mereu gaini, stateau in parc toata ziulica si mancau ele linistite, netulburate de nimeni si de nimic si seara le striga si veneau agale una cate una spre casa intr-un ritual oprit numai de schimbarile vietii.

Ce imi mai placea cand imi luam scaunelul facut de tata si urcam sus pe deal, pe langa nasica sa ii astept sa vina de la servici, el sau mama. Vara, tata venea intotdeauna cu doua inghetate, voi care ati trait pe vremea mea sigur le stiti. Erau infasurate in hartie ca un sandvis lung si costau 2 lei bucata ( sau doi bani, nu mai stiu ). Mereu scotea din servieta cate una si cand o terminam eram dezamagita ca s-a dus si atunci o scotea si pe cealalta si ce ma mai bucuram. Si a tinut asta de fiecare data.

Ce imi mai placea cand ne plimbam la Brotacei :) si cand serbam ziua la pisici cu fetele, ne facea mama tort:), va dati seama ce avantaj a fost ca aveam multe pisici si le faceam ziua la toate :).

Mi-am serbat intoatdeauna si eu ziua de nastere:)). In fiecare an la noi in curte era masa mare si agitatie pe toata strada, ca e ziua mea. Printre primele cadouri pe care le tin minte, erau daca mai stiti, cutiile alea de bijuteri micute din scoici. De la Puiu, Mariana, Mihaela, vecinii si prietenii mei. Mai gasim si acum daca mai cautam, dar nu sunt la fel.

Ce frumos era cand venea Catalin ( un vecin de care nu mai stiu nimic ) cu servieta lui, mereu parca prea mare pentru el si Georgiana, sa ma ia sa mergem la scoala, si anii plini de premii I.

Apoi intr-o seara a venit mama acasa fuga, fuga de la munca, cu bradul in brate. Parca vad si azi cum l-a infipt in zapada din fata casei. Si mi-a spus ca se trage, parca ii era teama sa nu plec undeva si am stat nedezlipite de tv, si ea si eu si mamaie, sa vedem ce se intampla.

Apoi totul s-a schimbat. La scoala parca nu ii mai pasa nimanui de ce inveti si de ce nu. Programele tv s-au schimbat, s-au inmultit. Pepsi peste tot. Pui peste tot, puteai sa glumesti despre orice, oricand. Puteai sa cumperi orice oricand.

S-a schimbat si cartierul, au plecat mai toti la bloc. Au venit alti oamenii intre timp ......Nu ma mai duceam in parc sa mai mananc corcoduse in copaci ca nu mai erau si copacii mai mereu ii gaseam rupti.

Puiu, Mihaela, Mariana, Magdalena cu care am pornit prima afacere ( ne-am scos masute la poarta de un craciun, cu diverse chestii de prin casa, eu la mine la poarta, ea la ea la poarta, doua case mai incolo si asteptam lumea sa vina de la biserica sa cumpere :) ), Catalin, etc., nu mai stiu nimic de ei :(( sper ca sunt bine. Ii salut.

Cum mi-a schimbat viata revolutia ? Cred ca m-a prins gresit. Aveam doar 11 ani, exact in anii in care ma formam, era peste tot cea mai mare zapaceala, Mii de oportunitati si de fapt, niciuna. Am pierdut startul asa simt. Mi-a furat o sansa, ce sansa, nu stiu exact dar sigur mi-a furat una.

Nu era nimeni sa te invete ce sa faci, ce studii ar fii mai bune pt tine, ce job ai vrea sa ai, ca tocmai s-au deschis atatea oportunitati de care nimeni habar nu are nimic, nu erau traininguri, specializari, organizare, doar bajbaiala pt omul de rand care odata se juca la coada la alimentara si care credea in basmele cu feti frumosi si cosanzene.

Ma uit la AZI, sunt fericita, dar as fi putut face atat de mult mai multe daca generatia noastra ar fi fost ghidata cum sunt generatiile de astazi. Asa cred, iar ei, e trist, habar nu au.

Ii sunt recunoascatoare revolutiei pentru toate sansele pe care le-a creat pentru copii nostrii, pentru toate lucrurile dupa care nu a fost nevoie sa tanjesc, pentru ca m-a lasat sa spun ce vreau, sa ma exprim liber asa cum imi place mie:), pentru ca mi-a dat oportunitatea sa imi fac o afacere a mea, pentru ca pot sa plec in vacanta unde vreau eu

Nu ii sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile care nu mai sunt, pentru toate sansele pe care copii nostrii nu le vor mai avea, pentru cartile care dispar si se transforma in e-book, pentru toate lucrurile dupa care tanjesc, pentru ...

Am crescut fericita si am avut norocul ca si tineretea sa imi fie fericita, tot datorita revolutiei. Pentru ca nu mi-a lipsit nimic niciodata: pe vremea lui ceasca, pentru ca nu imi dadeam seama fiind prea mica, apoi dupa revolutie pentru ca nu mai era Ceausescu si lumea scapase de toate relele, de ratii, de cozi de privatiuni. Prin urmare, asta e latura buna a situatiei.

Doar ca ... inainte lumea era mai apropiata, mai iubitoare, parca mai unita. Stiti cum e la munca, cum tot departamentul se uneste si gandeste in acelasi fel si se sprijina unul pe altul, pt a au un sef naspa si asta ii uneste. Da, dar dupa revolutie parca a venit chestia aia cu fiecare pe barba lui, fiecare cum se descurca, care pe care. Parca asa este nu? Si lumea parca nu mai este asa unita. Si asta e trist.

Dar imi aduc aminte si primul baieram, primele emotii de la admiterea in liceu, anii de liceu, bacul, facultatea, primul job stiti care a fost? Ironic, am lucrat doua luni intr-o vara cu o vecina la ... INGHETATA. De atunci nu prea mai mananc inghetata, cred ca am mancat pt tot restul vietii. Si multe alte momente minunate si ma bucur ca intr-un tarziu am avut curajul sa imi infintez prima afacere adevarata :) a mea si a sotului meu. I-as spune si Magdei ...

Si mi-am mai dat seama de ceva: doar noi putem schimba totul, asa ca voi avea grija ca si copii mei sa cunoasca nenumaratele arome de sarbatorii, colindele, placerea de a avea prieteni, zile sarbatorite, pisici sarbatorite daca vor vrea, placerea unei carti bune tiparite si a unui desen animat cum erau cand eram eu mica, cu printese si cu zane, nu cu pusti cum vad acum.

Sper sa le placa sa invete:)

Vi se pare un articol zapacit? Asa suntem toti cei care la revolutie aveam intre 9-14-15 ani.

Daca are cineva o poza cu inghetata aceea de vanilie in pachetelul lung de hartie, i-as fi recunoscatoare sa mi-o trimita si mie si o sa las acest articol fara poza, pana o gasesc pe aia - REALIZAT.

Hehe, va pup pe toti si ne reauzim curand.

Cum cititi voi un ziar ?

Eu intotdeauna l-am citit incepand cu ultima pagina. Il cumpar, ma uit un pic pe prima pagina asaaa superficial si .. il intorc si incep sa citesc. Dupa ce citesc ultimele pagini, e mult mai usor sa revin si sa incep cu prima pagina.

Referitor la carti. Am citit foarte mult cand eram mica, de fapt pana cand am terminat liceul, dupa aceea am rarit, dupa aceea am sarit cu totul aceasta activitate. In clasa a-4-a, s-a consultat bibliotecara ( scolii ) cu directoarea sa vada ce carti sa imi mai imprumte, ca le citisem pe toate cele recomandate pentru varsta mea.

Niciodata nu am fost curioasa sa citesc intai finalul.

De ceva timp am reinceput sa citesc, nu tot timpul ca inainte, ci treptat, pe drum, sau seara cateva minute ( ore ) sau in masina, la drum mai lung. Cititul a fost si va ramane pentru totdeauna, una din activitatile cele mai placute din viata mea.

Acum insa ... deschid cartea, ma uit la inceput si .... ati ghicit citesc ultimul rand din capitolul final, si apoi un pic mai sus.. trebuie sa stiu ( sau sa imi reamintesc, pentru ca pe unele le recitesc ) sfarsitul. Trebuie sa stiu cum se termina.

M-am intrebat mult timp, de ce?

De ce nu mai am rabdare sa citesc cartea pana la capat?

De ce nu mai am rabdare sa imi fac propriile scenarii despre ce se intampla si sa aflu apoi daca am avut dreptate sau nu?

Oare nu mai sunt optimista ? Sau nu mai am incredere ca binele va invinge raul, asa cum eram convinsa mai demult?

Acum, daca ma uit la un serial ( fetele gilmore de exp sau etc ), intru repede pe net si ma uit la cateva episoade inainte, ca sa ... da, ca sa evit emotiile sau dezamagirea, in cazul in care serialul nu decurge asa cum as vrea eu.

De ce oare ?

Pentru ca nu mai vreau sa citesc, sau sa vad, sau sa aud, decat ceva care se termina frumos.

De aceea, in ultimii 3-4 ani cred, nu ma mai uit la stiri, ma uit doar la filme.

Majoritatea se termina bine :)

Voi?

Cum savurati o carte ? ( PS. recitesc ciresarii, e super tare sa o (le ) citesti la varsta asta )

La ce va uitati la TV ?

Voi cum cititi ziarul?