Pai sa vedem, aveam 11 ani, crescusem cu:tv de 2 ore/ zi in cursul saptamanii
cu teatrul radiofonic pe care il ascultam cu sete de fiecare data
cu nerabdarea de a vedea desenele animate
(prindeam rusii, dar nu ma uitam ca nu mi-a placut pagadi ala mai niciodata )
am crescut citind alba ca zapada, scufita rosie, harap-alb, cenusareasa, apoi Ciresarii si Jules Verne si cate si mai cate,
Am crescut increzatoare si plina de vise si de abia asteptand minunata viata ce se intrezarea
Am crescut la coada
Da, poti sa spui ca am crescut asteptand. Ce ne mai distram noi copii, asteptand sa vina la alimentara din cartier ( sau la cele din d-na Ghica ), pui - Fratii Petreus :)), portocalele si pepsi. Nimic cred ca nu se mai compara cu bucuria cu care umpleam ladita de sticle de pepsi cu sticlutele ale mici, goale si cu cata frenezie alergam, aproape sa le scapam, la bacanie sa o schimbam cu una plina. Cum mai stateam noi la coada la pui, ce ne mai distram :))
Am crescut prin copacii din parc si din curtea Manastirii Plumbuita, mancand cu mare pofta caise si corcoduse verzi, rupand salcii sa le punem la poarta de Florii. Nu o sa uit niciodata cum mirosea in cartier a florio si a dulceata de trandafiri.
Ce imi placea, cand de sarbatori se adunau rudele si vecinii si gateau si nu mai stiai ce sa mai faci inainte: sa alerg la Tanti Sica sa imi dea sorici, sa ma duc la nasica sus pe deal sa imi dea un sirop, sau la tanti Mariana care facea cozonac sau sa stau acasa unde parca se adunau toate mirosurile din lume: friptura, ciocolata de casa, sarmale, caltabosi, tuica fiarta, carnati etc etc etc
Ce haios era ca nu intelegeam de ce spunea lumea in soapta bancuri cu Ceausescu.
Nasica mea a crescut mereu gaini, stateau in parc toata ziulica si mancau ele linistite, netulburate de nimeni si de nimic si seara le striga si veneau agale una cate una spre casa intr-un ritual oprit numai de schimbarile vietii.
Ce imi mai placea cand imi luam scaunelul facut de tata si urcam sus pe deal, pe langa nasica sa ii astept sa vina de la servici, el sau mama. Vara, tata venea intotdeauna cu doua inghetate, voi care ati trait pe vremea mea sigur le stiti. Erau infasurate in hartie ca un sandvis lung si costau 2 lei bucata ( sau doi bani, nu mai stiu ). Mereu scotea din servieta cate una si cand o terminam eram dezamagita ca s-a dus si atunci o scotea si pe cealalta si ce ma mai bucuram. Si a tinut asta de fiecare data.
Ce imi mai placea cand ne plimbam la Brotacei :) si cand serbam ziua la pisici cu fetele, ne facea mama tort:), va dati seama ce avantaj a fost ca aveam multe pisici si le faceam ziua la toate :).
Mi-am serbat intoatdeauna si eu ziua de nastere:)). In fiecare an la noi in curte era masa mare si agitatie pe toata strada, ca e ziua mea. Printre primele cadouri pe care le tin minte, erau daca mai stiti, cutiile alea de bijuteri micute din scoici. De la Puiu, Mariana, Mihaela, vecinii si prietenii mei. Mai gasim si acum daca mai cautam, dar nu sunt la fel.
Ce frumos era cand venea Catalin ( un vecin de care nu mai stiu nimic ) cu servieta lui, mereu parca prea mare pentru el si Georgiana, sa ma ia sa mergem la scoala, si anii plini de premii I.
Apoi intr-o seara a venit mama acasa fuga, fuga de la munca, cu bradul in brate. Parca vad si azi cum l-a infipt in zapada din fata casei. Si mi-a spus ca se trage, parca ii era teama sa nu plec undeva si am stat nedezlipite de tv, si ea si eu si mamaie, sa vedem ce se intampla.
Apoi totul s-a schimbat. La scoala parca nu ii mai pasa nimanui de ce inveti si de ce nu. Programele tv s-au schimbat, s-au inmultit. Pepsi peste tot. Pui peste tot, puteai sa glumesti despre orice, oricand. Puteai sa cumperi orice oricand.
S-a schimbat si cartierul, au plecat mai toti la bloc. Au venit alti oamenii intre timp ......Nu ma mai duceam in parc sa mai mananc corcoduse in copaci ca nu mai erau si copacii mai mereu ii gaseam rupti.
Puiu, Mihaela, Mariana, Magdalena cu care am pornit prima afacere ( ne-am scos masute la poarta de un craciun, cu diverse chestii de prin casa, eu la mine la poarta, ea la ea la poarta, doua case mai incolo si asteptam lumea sa vina de la biserica sa cumpere :) ), Catalin, etc., nu mai stiu nimic de ei :(( sper ca sunt bine. Ii salut.
Cum mi-a schimbat viata revolutia ? Cred ca m-a prins gresit. Aveam doar 11 ani, exact in anii in care ma formam, era peste tot cea mai mare zapaceala, Mii de oportunitati si de fapt, niciuna. Am pierdut startul asa simt. Mi-a furat o sansa, ce sansa, nu stiu exact dar sigur mi-a furat una.
Nu era nimeni sa te invete ce sa faci, ce studii ar fii mai bune pt tine, ce job ai vrea sa ai, ca tocmai s-au deschis atatea oportunitati de care nimeni habar nu are nimic, nu erau traininguri, specializari, organizare, doar bajbaiala pt omul de rand care odata se juca la coada la alimentara si care credea in basmele cu feti frumosi si cosanzene.
Ma uit la AZI, sunt fericita, dar as fi putut face atat de mult mai multe daca generatia noastra ar fi fost ghidata cum sunt generatiile de astazi. Asa cred, iar ei, e trist, habar nu au.
Ii sunt recunoascatoare revolutiei pentru toate sansele pe care le-a creat pentru copii nostrii, pentru toate lucrurile dupa care nu a fost nevoie sa tanjesc, pentru ca m-a lasat sa spun ce vreau, sa ma exprim liber asa cum imi place mie:), pentru ca mi-a dat oportunitatea sa imi fac o afacere a mea, pentru ca pot sa plec in vacanta unde vreau eu
Nu ii sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile care nu mai sunt, pentru toate sansele pe care copii nostrii nu le vor mai avea, pentru cartile care dispar si se transforma in e-book, pentru toate lucrurile dupa care tanjesc, pentru ...
Am crescut fericita si am avut norocul ca si tineretea sa imi fie fericita, tot datorita revolutiei. Pentru ca nu mi-a lipsit nimic niciodata: pe vremea lui ceasca, pentru ca nu imi dadeam seama fiind prea mica, apoi dupa revolutie pentru ca nu mai era Ceausescu si lumea scapase de toate relele, de ratii, de cozi de privatiuni. Prin urmare, asta e latura buna a situatiei.
Doar ca ... inainte lumea era mai apropiata, mai iubitoare, parca mai unita. Stiti cum e la munca, cum tot departamentul se uneste si gandeste in acelasi fel si se sprijina unul pe altul, pt a au un sef naspa si asta ii uneste. Da, dar dupa revolutie parca a venit chestia aia cu fiecare pe barba lui, fiecare cum se descurca, care pe care. Parca asa este nu? Si lumea parca nu mai este asa unita. Si asta e trist.
Dar imi aduc aminte si primul baieram, primele emotii de la admiterea in liceu, anii de liceu, bacul, facultatea, primul job stiti care a fost? Ironic, am lucrat doua luni intr-o vara cu o vecina la ... INGHETATA. De atunci nu prea mai mananc inghetata, cred ca am mancat pt tot restul vietii. Si multe alte momente minunate si ma bucur ca intr-un tarziu am avut curajul sa imi infintez prima afacere adevarata :) a mea si a sotului meu. I-as spune si Magdei ...
Si mi-am mai dat seama de ceva: doar noi putem schimba totul, asa ca voi avea grija ca si copii mei sa cunoasca nenumaratele arome de sarbatorii, colindele, placerea de a avea prieteni, zile sarbatorite, pisici sarbatorite daca vor vrea, placerea unei carti bune tiparite si a unui desen animat cum erau cand eram eu mica, cu printese si cu zane, nu cu pusti cum vad acum.
Sper sa le placa sa invete:)
Vi se pare un articol zapacit? Asa suntem toti cei care la revolutie aveam intre 9-14-15 ani.
Daca are cineva o poza cu inghetata aceea de vanilie in pachetelul lung de hartie, i-as fi recunoscatoare sa mi-o trimita si mie si o sa las acest articol fara poza, pana o gasesc pe aia - REALIZAT.
Hehe, va pup pe toti si ne reauzim curand.
Postări
