Sf Gheorghe - sau capatul tramvaiului 21, 16 ..

Pe vremuri, cand eram eu mica, mama cand lua "leafa", ma lua de manuta si ma ducea pe Lipscani.

Ba sa imi ia o rochita noua, ba sandalute, ba pantofiori si ne plimbam din D-na Ghica cu batranul 21, ajungeam pana la capat la Sf. Gheorghe si apoi pe jos lipa, lipa, pe strazile din Lipscani. Nu o sa uit niciodata magazinele de atunci: Unirea, Cocor, Bucuresti, mai era unul chiar cum intri pe strada, vis-a-vis de magazinul Bucuresti - nu mai stiu cum se numea; mai era unul parca, dar nu mai stiu, in capat spre unde este acum BCR, apoi VICTORIEI, dar repet, cum erau atunci, nu o sa le uit niciodata mirosul si scarile alea mari patrate...

Ce nu o sa mai uit? Tarabele puse direct in strada cu fel de fel de rochite, fustite, stofe peste stofe, rulouri de stofe, ma asteptam sa iasa din ele marmelada ca aratau ca niste clatite imense. Mai erau cei care vindeau gogosi, covrigi, pateuri ...

Si cele mai dragute si cele mai tari erau atelierele, nu stiu daca va mai amintiti. Cand intram intr- camaruta din aia ingusta si lunga in care un om in halat albastru, la un aparat innegrit de vreme, facea chei si intotdeuna era o doamna careia ii povestea cate ceva sau ii cerea cate ceva si ... batea la metalul ala si ieseau din mainile lui chei, mari, mici, mijlocii cu mirosul specific de atelier in care se faceau chei.

Mai erau cizmarii, cu atatea modele de cizme ce eu nu mai vedeam nicaieri, cu mirosul acela specific de piele si de prelandez;

Apoi palarierii cu atelierele micute de croitorie si ... atata frumusete

Si cate si mai cate .. De ce mi-am amintit? Mama a fost zilele trecute cu o vecina intamplator pe acolo si a venit acasa si mi-a spus ca a vrut sa intre pe Lipscani "dar nu mai era nimic" ..

Sa nu te doara sufletul ??? Ba da

Si ca sa termin, dupa ce imi cumpara mama rochitele si pantofii si mancam la o masa rotunda covrigii, bineinteles si placinta pe care intotdeauna le luam cand ma ducea pe Lipscani asezonate cu binecunoscuta citronada .. porneam amandoua cu bratele incarcate spre 21, intram in pasaj si iesem in fata bisericii de la Sf Gheorghe in statia de tramvai, unde de fiecare data era plin de tramvaie si cum ieseam din pasaj, un tramvai se urnea greoi de la locul lui intr-o noua cursa, sa ne duca acasa si zambeam strangand la piept cutia cu noii pantofiori, urcam fericita in batranul 21 si de abia asteptam sa ajung acasa sa ii arat lu' mamaie si lui tanti Sica si lui tanti Lenuta si ... tot cartierul care era pe strada cand ajungeam noi acasa.

Acum, majoritatea nu mai sunt, si cartierul meu nu mai e ce-a fost odinioara si nici macar batranul Lipscani .. dar eu tot mai am zambetul si sentimentul acela de fericire ori de cate ori ma duc in statie la 21, la capat la Sf Gheorghe.