Asa se aude din batrani, dar eu cred ca ea moare prima. Cand trebuie sa faci ceva si nu iti iese, simti intai gustul amar al esecului apoi chemi din nou speranta. Ca na, ce ai putea sa faci. Deci eu cred ca speranta moare si renaste cu fiecare vis neimplinit, cu fiecare dorinta pierduta, cu fiecare gand spulberat, moare si renaste.
Omul fara speranta ar fi un om fara suflet, gol si rece, de aceea speranta se regenereaza, si de aceea "moare ultima" pentru ca inaintea ei mori tu si nu ai cum sa demonstrezi contrariul ... Speranta este de fapt optimism, optimismul este dupa cum spun multi - o idiotenie ireala, deci .... sa fim oare realisti?
Eu cred ca un om ar inebuni complet daca ar fi total realist si nu ar spera si nu ar visa macar o data cu ochii deschisi. De aceea eu am ales sa visez cu ochii deschisi - sa gust optimismul si speranta vietii.
Cateodata poc poc trosc poc vine si realitatea peste mine si e cu atat mai crunta cu cat am evitat-o atata ...
Si ce fac ? ma intorc sa visez ... daca mai pot ..
Postări
1 comentarii:
Vezi, din cauza acestei realităţi răutăcioase prefer eu să las la o parte speranţa... Uneori nu ai ce să speri, fiind realist în acelaşi timp... Mai degrabă pui un pic de luptă în locul speranţei, asta încerc să fac eu acum dar ce va ieşi din poveste deocamdată nu pot să spun... Aş putea spune că povestea se va sfârşi cu bine dacă voi avea puterea de a lupta până la capăt. Dar voi putea? Şi cum ar arăta acest bine? Iar capătul? Capătul unde este?
Relativitate!
Trimiteți un comentariu